Ce mai citesc? – The Ice-Cold Demon’s Tale

In urma cu mai putin de doi ani refuzam toate propunerile de citit manga care mi se faceau si asta in principal pentru ca nu simteam ca am rabdarea necesara s-o fac. Si desi la acea vreme proclamam ca n-am sa fiu niciodata o cititoare de manga, iata ca lucrurile s-au schimbat. Daca pana atunci singura manga pe care o citisem era Inuyasha, pentru ca lipsa unui final al seriei anime ma impinsese s-o fac, acum citesc aproape zilnic ceva si chiar am ajuns sa sper ca unele titluri vor fi transformate in serii anime – si cu unele dintre ele chiar s-a intamplat asa. Trebuie sa mai spun ca meritul pentru noua mea pasiune ii revine in intregime seriei Skip Beat! de care nu mai este un secret ca sunt indragostita .

E ceva timp de cand ma gandesc sa incep o serie de articole despre ce manga citesc sau am citit. Din pacate n-am reusit s-o fac pana acum, din multe motive pe care n-are rost sa le mentionez, si iata ca deja in lista mea s-au strans destul de multe titluri….atat de multe incat am stat foarte mult sa ma gandesc cu care sa incep. Desi lecturile mele sunt in proportie de 99,9% shoujo, primul titlu despre care vreau sa vorbesc este un shonen-ai. In general nu prea ma arunc in genul asta dar acum chiar am gasit o poveste care mi se pare demna a fi mentionata. Din pacate manga despre care voi vorbi este inca in curs de traducere dar nu cred ca nota mea de pana acum se va schimba pana la final.

Koori no Mamono no Monogatari aka The Ice-Cold Demon’s Tale

Gen: Aventura, Comedie, Drama, Fantasy, Shounen-Ai, Supernatural
Autor: Sugiura Shiho
An aparitie: 1996
Volume: 24

Dupa cum vedeti este o manga destul de mare si la inceput n-am crezut ca va reusi sa-mi mentina interesul dar, de la volum la volum, interesul meu a crescut in loc sa scada si asta, pentru o cititoare de manga ce nu are foarte multa rabdare, inseamna foarte mult. Bine, trebuie sa spun ca deocamdata nu am citit decat jumatate din serie, pentru ca doar atat a fost tradus, dar povestea este atat de bine spusa incat nu cred ca lucrurile se vor schimba – poate doar daca evenimentele vor avea asa o intorsatura neplacuta incat sa ma determine sa n-o mai citesc. Nu cred insa ca va fi cazul (sau cel putin asta sper). Bineinteles ca o alta bila alba a fost grafica pentru ca, desi la primul volum ea pare un pic cam slabuta, ea devine din ce in ce mai buna pe masura ce povestea avanseaza. Si nu doar personajele principale sunt bine tratate ci si cele secundare – in momentele tensionate chiar poti sa simti tulburarile celor ce sunt implicati.
Pana acum am spus despre poveste, care este foarte catchy, am spus despre grafica, care este foarte buna, dar trebuie sa mai spun si despre umor, care este exact in doza care trebuie si fara exagerari care sa-ti fure privirea (sau sa te deranjeze, cum se intampla in multe cazuri). Momentele de tandrete sunt foarte subtile asa ca nu trebuie sa va temeti ca fiind un shonen-ai ati putea vedea niste scene care sa deranjeze pe cei care nu suporta sau nu agreaza in mod special genul BL.

Concluzia: o poveste pe care eu as califica-o ca un masterpiece si asta inseamna mult, pentru ca oricat de ingaduitoare as fi, nu dau acest calificativ cu usurinta.

Poveste: Legenda spune ca undeva in vestul indepartat, se afla o pestera in care statea un demon de gheata, fara sange sau lacrimi. Oricine se aventura in pestera nu se mai intorcea acasa devenind hrana pentru acel demon.
Ishuca este un tanar ramas fara familie si cu o sanatate subreda, care decide sa se aventureze in pestera pentru a deveni hrana demonului, el nedorind sa devina o povara pentru altii. Intalnirea dintre el si demon este una la care demonul nu s-ar fi asteptat niciodata, el fiind obisnuit ca toti cei care ii cadeau in plasa sa fie coplesiti de teama. Ishuca nu este insa la fel ca ceilalti si reactia lui cand descopera ca legenda era reala este departe de a fi una de teama sau groaza. Din cauza felului de-a fi al baiatului, care poate fi numit idiotic sau iresponsabil, demonul este distras de la scopul lui principal: acela de a obtine de la victima lui teama de care avea nevoie.
Blood, caci acesta este numele demonului, era tintuit in pestera de o vraja foarte puternica, pusa de un Mare Preot. Aceasta vraja il prinsese intr-un bloc de gheata, fara posibilitatea de a se elibera, iar pentru a scapa de ea avea nevoie de puterea unui cristal format din lacrimile pure ale unui suflet aflat in pragul moartii, cristal ce se spunea ca poate indeplini orice dorinta.